In ultima vreme, relatia dintre romani, fie ei inauntrul sau in afara
granitelor si Romania, tara pe care o numim in general "a noastra", in
special relatia acestora cu institutiile statului roman a devenit un
subiect de discutie extrem de fierbinte. E pacat ca motivele care au
infierbantat atat de mult spiritele sunt atat de tragice, dar noi
romanii suntem obisnuiti cu aceasta indiferenta proverbiala a noastra
care poate duce la catastrofe. Dupa 25 de ani de construire a omului
nou - robotul comunist inzestrat cu dragoste de partid si lipsa de
interes fata de valorile societatii reale si inca 18 ani de tranzitie
de la orizonturi visate la orizonturi dureroase, romanii au devenit un
popor blazat, lipsit de mandrie si fara incredere in autoritati,
valori sau spirit al comunitatii.
Dorim sa semnalam in subiectul de fata acele situatii care fac practic
posibila expresia din titlu, pentru ca aceasta e uneori impresia
lasata de experientele noastre in relatie cu meleagurile natale.